Dimineata la Kuala Lumpur.
Orasul este curat. Saloanele de masaj astepta clienti. Masajul picioarelor este aici un fel de a doua religie. 
Ador acesti copaci in forma de evantai ai locului.
La BBQ Park Terrace se afla un restaurant unde am mancat cel mai bun brass preparat la cuptor cu mirodenii si un sos de neuitat; unul intreg, l-am mancat pe tot.
Ca turist, totul a fost bine. Dar nu as putea trai aici. Cei veniti, imigrantii din Pakistan, Bangladesh, Vietnam, Phillipine au drept de munca pentru trei ani dupa care trebuiesc sa se intoarca imediat acasa; nu au nici un alt drept, cum ar fi educatia. Localnicii se poarta ca un fel de regi; muncile de jos le fac imigrantii. Presiunea tarilor sarace din jur se simte. Sunt adevarate cohorte care incearca sa vina si sa se aseze aici. Obtinerea cetateniei este o imposibilitate. Pe de alta parte, libertatea academica este restrinsa. Studentii si profesorii nu au drept, prin lege, sa se amestece in nici un fel de actiune sociala. Sunt imediat exmatriculati sau destituiti. Si mai sunt inca altele de spus. Dar ce este perfect pe lume? Frenezia constructiilor, turismul, accentul pe informatia electronica, oazele de confort construite de britanici fac din Malaysia de azi o tara interesanta, moderna, care a depasit exotismul pur.
Craciunul apoi, serbat de toate ‘magazinele” si “mall-urile” are aici un aer ciudat. Aflu ca localnicii il numesc “festival crestin”, si ca il serbeaza in sensul ca le place sa primeasca – si sa ofere – cadouri, sa aiba lunch-uri bune date de companii, si desigur cateva zile libere. Fiind o tara declarat islamica, deci in care religia joaca un rol important, sarbatorile religioase sunt declarate sarbatori de stat. Se pare ca sunt cam multe (pe linga islamici si crestini mai sunt chinezii, filipinezii, vietnamezii etc) si am aflat ca guvernul a decis sa nu mai acorde si alte zile religioase nationale. Magazinele arata feeric; marfurile europene si din US se afla peste tot. Masurile insa sunt pentru femeile pitice de aici, deci mici; aici sunt o femeie gigantica; iar masura mea de pantofi pur si simplu nu exista!
Ce rau imi pare ca s-a sfirsit calatoria!
Multumesc, Mirela, pentru aceste zile in care am “iesit” si eu din cenusiul nostru cotidian.
Dar, acum fie sa gasesti Pacea si Bucuria Sarbatorii Nasterii Mintuitorului in Linistea Casei tale!
A fost o calatorie in care am simtit nevoia sa impart cu cei cativa putini prieteni ceeace am vazut si gandit. Nu am fost niciodata atit de departe de locul in care m-am nascut, atit de departe spre est sau, dinspre New York, atit de departe spre vest. Calatoria, adica zborul pur si simplu, va dura in jur de 21 de ore. De la Hong Kong, avionul va merge spre nord, va trece peste Polul Nord, apoi se va lasa ‘in jos’ spre continentul Nord American…
Iti multumesc pentru urarile de Craciun. Iti doresc la rindul meu noroc si pace si sanatate si multa lumina de Craciun alaturi de cei dragi! Craciun Fericit! la Multi Ani!