Din America cu dragoste (II): Zile tulburate

Si alte articole pot fi citite la https://files.nyu.edu/mr24/public/nonfiction&journalism.html

Dimineata la Kuala Lumpur.

Orasul este curat. Saloanele de masaj astepta clienti. Masajul picioarelor este aici  un fel de a doua religie.

Ador acesti copaci in forma de evantai ai locului.

La BBQ Park Terrace se afla un restaurant unde am mancat cel mai bun  brass preparat la cuptor cu mirodenii si un sos de neuitat; unul intreg, l-am mancat pe tot.

Ca turist, totul a fost bine. Dar nu as putea trai aici. Cei veniti, imigrantii din Pakistan, Bangladesh, Vietnam, Phillipine au drept de munca pentru trei ani dupa care trebuiesc sa se intoarca imediat acasa; nu au nici un alt drept, cum ar fi educatia. Localnicii se poarta ca un fel de regi; muncile de jos le fac imigrantii. Presiunea tarilor sarace din jur se simte. Sunt adevarate cohorte care incearca sa vina si sa se aseze aici. Obtinerea cetateniei este o imposibilitate. Pe de alta parte, libertatea academica este restrinsa. Studentii si profesorii nu au drept, prin lege, sa se amestece in nici un fel de actiune sociala. Sunt imediat exmatriculati sau destituiti. Si mai sunt inca altele de spus. Dar ce este perfect pe lume? Frenezia constructiilor, turismul, accentul pe informatia electronica, oazele de confort construite de britanici fac din Malaysia de azi o tara interesanta, moderna, care a depasit exotismul pur.
Craciunul apoi, serbat de toate ‘magazinele” si “mall-urile” are aici un aer ciudat. Aflu ca localnicii il numesc “festival crestin”, si ca il serbeaza in sensul ca le place sa primeasca – si sa ofere – cadouri, sa aiba lunch-uri bune date de companii, si desigur cateva zile libere. Fiind o tara declarat islamica, deci in care religia joaca un rol important, sarbatorile religioase sunt declarate sarbatori de stat. Se pare ca sunt cam multe (pe linga islamici si crestini mai sunt chinezii, filipinezii, vietnamezii etc) si am aflat ca guvernul a decis sa nu mai acorde si alte zile religioase nationale. Magazinele arata feeric; marfurile europene si din US se afla peste tot. Masurile insa sunt pentru femeile pitice de aici, deci mici;  aici sunt o femeie gigantica; iar masura mea de pantofi pur si simplu nu exista!

Duminica dimineata am luat parte la slujba care incepe la ora 10:30. Multi localnici cu copii; tinere fete in jeans citind din Biblie. Orga a fost construita in 1895 de Henry Wills, considerat cel mai important maestru in materie al timpului sau. Regina Elizabetha a Angliei a luat parte la un serviciu divin in aceasta catedrala cu ocazia unei vizite in Malayesia.

Catedrala este foarte aproape de celebrul turn cu ceas din vechiul centru al orasului, si el un cadou imperial.

Vizavi de turn se afla cladiri din vremea coloniala, superb intretinute. Pentru ca era foarte soare si cald, umbrela mi-a fost de ajutor. Umbrela aici este importanta atit in vreme de ploaie si soare cit si pentru a te apara de eventualii agresori.

Seara am mancat la cel mai vechi restaurant din KL pastrat din vremea colonizarii britanice: Coliseum Cafe. Localnicii nu erau ingaduiti aici. De aceea insotitorii mei s-au delectat nu doar cu mancarea preparata dumnezeieste (grilled steak) dar si cu ideea de a manca intr-un loc inaccesibil parintilor lor…

Cu citeva seri inainte am mancat in restaurantul care se invirteste din turnul cel mai inalt al orasului: Revolving Restaurant at Kuala Lumpur – Tallest Tower In south East Asia

Este cel mai inalt turn din Asia de Sud-Est si a patra cea mai inalta constructie din lume. Bufetul este uluitor de bogat si variat, de la cotelte de miel la cei mai exotici pesti preparati in ce vrei si ce nu vrei. Avand groaza de inaltimi, am cerut vin — chelnerul a ezitat, aici o femeie nu are voie sa bea, religia islamica interzice, dar pina la urma lucrul s-a rezolvat.

Malayesia de azi e obsedata de mall-uri (nu am vazut niciunde atit de multe pe cap de locuitor…) si de inaltimi, care mai de care building e mai ametitor ca altul. Mi se pare copilaresc cind au asa de mult spatiu la indemana, dar asta este practic un fel de jucarie nationala. Iata inca un exemplu, the Petronas Towers, sau the “Twin Towers”, care vor sa concureze gemenii New York-ului:

Petronas este compania nationala a petrolului. Alaturi se gaseste KL Convention Center, o alta constructie gigantica:

Constructiile au brizbrisuri, festoane, etc nu pe gustul meu. Inauntru, toate instalatiile de securitate sunt mult mai avansate ca in US. Aerul conditionat pare ca este infinit ca resursa; magazinele tin usile deschise, toate usile gigantice sunt de altfel deschise ca si cind nimanui nu ii trece prin cap sa faca economie de energie. Ce le pasa, au petrol la discretie…

Putrajaya este noul centru administrativ al statului federal aflat la 25 km de oras. Este un oras fantoma, cu blocuri goale in care nimeni nu vrea sa locuiasca. Seara pare bantuit doar de fantome; iluminatiile a la giorno se adreseaza doar cerului; totul este pustiu.

Restaurantele  sunt goale. Nimeni, doar paznici de veghe… Restaurantele pentru europeni sunt un fel de camere ermetic inchise. Islamicii sunt paziti sa vada femei cu brate goale si mai ales band vin ….

Si ca sa inchei pe o nota mai placuta, voi marturisi pasiunea pentru the dragon fruit: pare o sfecla rosie, dar este moderat dulce, si gustul – plin de savori tropicale nemaiantalnite:

Nu departe se afla templul Sze Ya, cel mai vechi templu Tao din oras. Zeii Sin Sze Ya si Si Sze Ya aduc bogatie, sanatate, succes. Se spune ca bunastarea din magazinele din China Town se datoreaza elementelor de feng shui ale templului.

Vizavi de Central Station se afla un templu mai mic dedicat zeului Ganesha, protectorul artelor si artistilor.

Acum cateva zile, pe 13 decembrie 2011, Sultanul instalat la puterea statului federal pentru 5 ani, a inaugurat si noul palat regal care a costat in jur de trei sute milioane dollari. Cel de al 14lea Yang di-Pertuan Agong este primul Sultan instalat in acest palat. Cind am ajuns in fata portilor palatului, steagul galben flutura pe acoperis semn ca Sultanul era … acasa. In fundal — cerul pregatit de furtuna si ploaia de dupa amiaza…
Interesant de citit: http://www.ikim.gov.my/v5/index.php?lg=2&opt=com_article&grp=2&sec=&key=2445&cmd=resetall
http://www.ikim.gov.my/v5/index.php?lg=1&opt=com_article&grp=2&sec=&key=2438&cmd=resetall
http://www.ikim.gov.my/v5/index.php?lg=2&opt=com_info&grp=5&men=41&key=1017

Mi-am  cumparat un costum national malaysian numit ‘kebaya’. La hotel l-am imbracat si am vazut ca nu imi vine chiar rau. In fond, broderia bluzei seamana cu aceea a unei rochii de seara, iar fusta stramta poate fi interesanta, minus desenul.

De la Kuala Lumpur un super highway leaga de Malacca. Pam oil sau palmierul de ulei creste in plantatii. Uleiul se foloseste la gatit. Jacaranda trees in bloom. Stejari. Palmierul rosu a fost adus de chinezi si ei spun ca aduce noroc. Nu departe se afla faimoasa Strimtoare Malacca unde opereaza piratii moderni; ataca cu preferinta petrolierele.

Vizitez vechiul fort intemeiat de portughezi dupa care au venit olandezii care au fost izgoniti dupa batalii sangeroase de englezi. De pe culmea dealului numit St. Paul’s Hill, unde se afla fortul, vad strimtoarea. http://melakamalaysiatravel.com/?p=5

Pereti goi si pietre funerare, tot ce a ramas din fortul impozant construit acum mai bine de patru secole.

Cerul este incredibil. Nu ploua si nu va ploua azi. Mai departe, fac un tur al centrului apropiat de mare cu ricsha. Aici se afla si bisericile crestine.

In tot acest periplu sunt intovarasita de trei persoane:  Shaikh Mohamed Noordin , un remarcabil specialist in informatie legala din Kuala Lumpur, si doua doamne, care sunt colegele lui,  Noi (Jamaah Hasan) and Azah (Jaazah Jaafar).

Vechiul centru al orasului, dominat de chinezi, se remarca prin nenumaratele shops care ofera antiques si in general absolut tot ceea ce un turist cu bani ar vrea sa cumpere. Zeitati hindu in panouri gigantice sculptate atrag privirea de la intrare:

Recunosc ca nu m-am putut abtine sa fac o fotografie alaturi de zeita…

Nu am stiut ca orasul are un riu, the Malacca river, bun pentru navigatie. Am refuzat croaziera cu vaporul si am ales vizita intr-una dintre cele mai vechi case ale locului, aflata pe malul riului. Am traversat riul pe un pod arcuit, ca podurile din Sibiu, si am cunoscut familia originala a celui ce a construit acum o suta de ani casa. Doi domni fara virsta explica, si inteleg misterul supravietuirii in clima umeda si calda. Casele au ferestrele si usile deschise, sunt construite pe piloni care le apara de torentele de apa si termite, in mijlocul carei acoperisul este deschis. Ploaia curge practic prin casa si apa ploii merge mai departe in riu. M-am fotografiat alaturi de unul dintre gentlemen pe scaunul dedicat mirilor (se oficiaza nunti in casa) si pe care a stat si Sultanul statului cu ceva timp in urma. Pe un perete se afla expuse rochiile de nunta ale mireselor acestei familii, pantofii si podoabele lor. Domitorul mirilor  sufoca prin perdele, voaluri cu pietre stralucitoare. Bietii miri, intr-o casa unde nu exista privacy, usile sunt inlocuite de perdele iar perdelele de aer…

Batu Caves si statuia lui Morgan/Murugan.

Rezervatia pasarilor exotice

Acvariumul in care calatoresti pe fundul oceanului

“Atingand” rechinul.

Mallul gigantic numit “Mega Mall” cu sute de brazi impodobiti pentru Craciun. Desi este o tara islamica, Malayesia serbeaza Craciunul cu fast. Cred ca din motive economice, dar realitatea este ca peste tot brazii si cantecele de Craciun, precum si ieftenirile spectaculoase se vad din plin.

Tranzitia de la dictatura comunista la democratie are ca proba de foc modul in care o natiune se situeaza fata de un trecut rusinos si criminalii sai. Unele voci au cerut iertarea. Opinia lui Havel era ca nimeni nu a fost o victima, fiecare a fost responsabil de mentinerea sistemului represiv prin compromisul de zi cu zi al vietii in comunism. Concluzia: daca nu se poate sti cu precizie cine trebuie judecat, atunci nimeni nu poate fi judecat. Adam Michnick, in Polonia, s-a situat pe o pozitie asemanatoare. Cititi tot articolul in pdf @ https://files.nyu.edu/mr24/public/Securitatea&Posteritatea.pdf

Opera si autorul nu pot fi despartite, chiar daca vie­tile autorilor vor fi cu timpul uitate si interesante doar pentru exegeti, iar faptele reprobabile ale autorilor sa­varsite in timpul vietii lor nu vor impiedica geniul aces­tora sa straluceasca prin opere. Totusi, faptele sunt fapte si ele trebuie consemnate, judecate ca atare de timpul istoric in care s’au savirsit, ca si de posteritate, mai ales cand in joc sunt lucruri care privesc limba, poporul, fiinta  unui neam. Un scriitor reprezentativ pentru tara si poporul sau da socoteala in fata poporului si a istoriei pentru faptele publice comise.
Citeste tot textul in pdf @ https://files.nyu.edu/mr24/public/Aminti&Ierta.pdf